Acasa Istoric Imagini Sf. Cruce Rugaciuni Cuvinte Evenimente Contact

"Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-Mi urmeze Mie"

Marcu VIII, 34

"...cuvantul Crucii, pentru cei ce pier , este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu."

Corinteni I,18

Cand ne inchinam, ne marturisim credinta, crucea este cea mai scurta forma de marturisire a credintei.

Ea ne invata, cat se poate de scurt si de limpede, intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, asa cum, de altfel este rezumata in Simbolul Credintei:

Fiul lui Dumnezeu S-a coborat de sus, din ceruri, pe pamant, le cele de jos:

"pentru a noastra mantuire ", S-a inaltat iarasi la ceruri si sta de-a dreapta

Tatalui si impreuna cu Duhul Sfant, formeaza Sfanta Treime.

"Ne insemnam fruntea -socotita sediul cugetarii (gandirii) -pentru ca totdeauna

trebuie sa marturisim pe Iisus Hristos (sa ne gandim la El) ; inima-sediul

iubirii-pentru ca intotdeauna trebuie sa-L iubim; bretele (umerii) pentru ca

intotdeauna trebuie sa lucram pentru El."

 Sfantul Ambrozie ( 339-397)

Pentru a ne inchina se face semnul sfintei cruci prin impreunarea celor trei degete de la mana dreapta: degetul mare, aratatorul si mijlociul.

Mana astfel tinuta se duce la frunte, rostindu-se in acelasi timp cuvintele: "In numele Tatalui", in partea de jos a pieptului "si al Fiului", la umerii drept si stang "si al Sfantului Duh, Amin".

Cele trei degete strans adunate impreuna inchipuiesc Sfanta Treime, iar celelalte doua degete impreunate in podul palmei inchipuiesc cele doua firi ale Mantuitorului: firea dumnezeiasca si firea omeneasca. O lata inchipuire a celor doua degete este preinchipuirea stramosilor nostri, Adam si Eva, ingenungheati in fata tronului dumnezeiesc.

CRUCII TALE NE-NCHINAM HRISTOASE SI SFANTA INVIERETA O LAUDAM SI O SLAVIM!

In fiecare an, la 14 septembrie , Biserica Ortodoxa, sarbatoreste praznicul imparatesc

al Inaltarii Sfintei Cruci.

In anul 312, dupa Hristos, Constantin cel

Mare se afla in razboi cu Maxentiu. Inainte de lupta de la Pons Milvius, imparatul a vazut pe cer semnul luminos al Sfintei Cruci, deasupra soarelui , cu inscriptia: "Intru acest semn vei invinge!"

In timpul noptii Iisus Hristos i-a aparut in vis, cerandu-i sa insemneze cu crucea toate

steagurile si scuturile ostasilor sai. Constantin a ascultat porunca Mantuitorului, si astfel toate steagurile au fost insemnate cu crucea si monograma crestina. Ajutat de Dumnezeu,Constantin a biruit.

Acest eveniment a marcat inceputul convertirii celui ce avea sa devina Sfantul Imparat Constantin cel Mare, alaturi de mama sa Elena. Imparateasa a fost trimisa de fiul sau,

in urma convertirii acestuia la crestinism, la Ierusalim pentru a gasi Crucea pe care

fusese rastignit Hristos.

Ea a gasit toate cele trei cruci si piroanele si printr-o minune i s-a descoperit Crucea

adevarata: o femeie vaduva, moarta, a fost atinsa de cele trei cruci. Daca la crucile talharilor nu s-a intamplat nimic, Sfanta Cruce a adus femeii invierea.

In fata acestei minuni, imparateasa si toata suita s-au inchinat Sfintei Cruci.

Poporul fiind nerabdator sa i se inchine, Fericitul Macarie, Patriarhul Ierusalimului, a

ridicat Sfanta Cruce, deasupre amvonului si astfel tot poporul a putut-o vedea si slavi.

S-a savarsit astfel o alta minune aceea a ridicarii Crucii grele de catre batranul Patriarh

fara ajutor desi cruce fusese adusa de mai multi oameni.

Traditia spune ca iarba pe care a fost asezata Crucea, la opririle pe care le faceau oamenii cand a fost adusa crucea, a inceput sa miroasa frumos si poarta numele de busuioc.